D E S P A R T I R E

                             sept.1988

Sosit-au anii,cand  ea:”VARSTA”

,Itzi spune-n soapte-ndurerate,

Ca zilele  incep  de-acuma

Ele, sa fie  numarate..

     Precum stejarul din padure

     Ce veacuri,el a dominat,

     Acum cu coaja  scorojita,

     Batut de vant,sta  aplecat!

Acele frunze-ngalbenite,

Azi randul  si lor  le-a venit

Si una cate una-n  sir,

Ii lasa  trupul  desgolit.

     Vlastarul cel de-odinioara

     Ce peste  copaci.biruia,

     Cu-a lui coroana-nfloritoare,

     Nici vantul parca nu-l palea!

Azi , ziua i-a venit si lui

Si crengile isi lasa-n veac,

Se duce,se usuca-ncet,

Caci vremea  i-a  venit  de  hac!

     Se duce si isi las-amicii::

    Batrani si tinere vlastare,

     Isi lasa neamu-ntreg in  coldru:

     De-acum apune  a lui soare!

S-a  pregatit de despartire,

De a lui toti  ce-l incojor,

Isi lasa in pamant,el seva,

Pentru-a lui nem nemuritor.

     Azi seva-i se usuca-n  trupu-i

     Si-a lui  coroana  triumfala,

     Se-ngenchiaza spre pamant,

     Ce pana ieri era  in fala!

Sosit-au anii,cand ea, varsta,

Ii spune-n soapte-ndurerate,

Sa-si pregateasca testamentul,

Cu lacrimi de frunze  ,uscate.

     Pentru mine,sosit-au  azi,

     Acei ani,de  despartzire

     Ca  varsta ,ea-si  spune  cuvantul,

     Si maine  voi da in primire…

Azi ma pensionez  de varsta,

De maine-ncep sa-mbatranesc,

Precum stejarul cel falos:

De-acuma  frunzele-mi  palesc!

     Azi ma despart  de cei din jur,

     Ce condica cu totzi  semnam,

     De zi cu zi ,ce la service

     Eri o familie  formam.

Imi las colegii mici  si mari

Si seva  mi-o las ,cum am spus:

De maine  nu mai  particip

La  socialul, zis  produs:

     In corpu-mi sangele  se-ngrose,

     Iar  venele-mi se subtziaza,

     Pielea a se zbarcci ,incepe:

     Nici inima nu mai  pulseaza!

Si ca stejarul ,scorojit,

Cu crengile  lasate  lent’

Ma  pregatesc si eu acum,

Sa  pot  sa-mi scriu  un  testament!

     autor

  ADAM   ZDRU