A  TIMPULUI  OGLINDA

             AROMANII

  Poporul din sudul  Dunari este numit de

Popoare:   AROMANI sau MACEDOROMANI

-in dialect “ARMANI”

Ca sa  privesti,de vrei,

A timpului oglinda,

Ce-n urma raza ei

Secole sa cuorinda:

       Vedea-vei aromanul

       Prin lumgul labirint;

       Cand el ara stapanul

       A turmelor din Pind.

Cand rasuna padurea

De clopote,talangi…

Si zgomotul,aiurea,

Se risipia prin crengi…

       Cand fluiere duioase

       Se leganau ca-n vis,

       Cu voci melodoiase

       Ca intr-un paradis!

Coliba,calda casa,

Se construia si ea,

Simpla si aratoasa,

Si ce mandra parea!

       Familii numeroase,

       Cu numrosi ai ei,

       Lucrau cu toti in case,

       Batrani,copii,femei…

Cu toti,cu mic cu mare,
Cu munca divizata,

Lucrau,din zori ,se pare,

Munca-le ordonata.

      Oaia ,bine pascuta,

      Ca un membru a lor,

      Era intrtetinuta,

      Mai…ca a lor fecior.

Si ,la timp mulsa ea,

Tunsa fiind, la fel

Si lapte mult avea

Si lana ca si mile…

       Culiba si cu stana,

       O fabrica formau,

       Tort ,ei faceau din lana,

       Apoi  il prelucrau.

Din lana,ei produse

Pe loc le preparau,

Ca vestea  li se duse

Ce gospodari erau!

       Branzeturi minunate,

       Ce cascaval faceau!

       Ce unturi delicioase:

       Ce mai produse-aveau

Coliba , laudata…

Ce bogatii avea:

Si lanna ,tunas, toata,

In ea se prelucra…

       Ce trista  parea,ea,

       Cand frunzele,la munte,

       Vantul le spulbera,

       De se vedeau carunte.

Cand soarele prin nori,

Prin crapaturi abia,

Raza lui,deseori,

Abia i se vedea.

       Cainii ,parca stiau

       Ca toamna ia sfarsit,

       De latrau a pustiu

       In codru vestejit!

Ciobanii, ca pierduti,

De nu se maii  zareau…

Catarii-ndurerati,

De parca  jeluiau.

       Coliba si-a ei stana,

       Plecau de-acum la vale

       Si-n noapte,luna plina

       Ii insotea pe cale.

Muntii pustii ramasi,

Nici voci nu se-auzeau,

Catarii naravasi,

Poveri pe ei duceau!

      Cand norii zdrenturosi,

       Pe cer se perindau,

       Ciobanii fiorosi,

       Prin vai se scufundau.

Vai mari,dealuri carunte,

Ce soarele umbrea…

Doar umbra,al ei munte,

Pe ei o raspandea.

       Si cand la curmatura,

       Lin,sesul se-ntindea,

       Cu iarba si caldura,

       Oaspetii isi primea.

Campia pana ieri,

Inchisa si tacuta,

Cu-ntunecate seri,

Parea posomorata!

       Cei veniti la iernat

       Cu totii poposeau

       Cand:voci,talangi,latrat…

        Cu toate glasuiau.

Focuri aprinse-n sir;

Totul se-nveselea…

Oaia,al ierbii fir

In liniste-l pastea.

       Sarmana de coliba,

      Locul ei s-ocupa…

      Ca in sore primavera,

      Din nou,iar,a pleca…

          Adam  Zdru

,