DORUL  DE  TATA

Precum talazuri in furtuna ,                   

Cand mare vue si rasuna,                   

Valuri ce suera si rag,,                     

Izbind  de  dig,ele se sparg..              

Cand unduiosa apa lina,                   

Se salta-n bucle,cristalina,                

Lucind in spume-nspaimantata,        

Devine tot  mai agitata:                      

Tot astfel trupu-mi de fiori,            

Cuprins ca marea,deseori,                

De clip-aceea-nspaimantata,            

De dorul  celui  ce mi-e tata!            

Icoana-i mi se-ntrchipeaza,                

Trupu-mi cu lacrimi imi brazdeaza 

Si ca talazul cel din larg,:                 

Ele in inima se sparg!                       

Azi ma framanta de nespus:             

C-a fost un om cu fruntea sus           

Cu chipu-i zvelt,fata-i senina,            

El ne-a crescut ,ne-a dat lumina..     

Cu traista  lui in subtioara,                      

Cara in fiecare vara                           

Si  de-ale gurii ne-aducea,                  

La scoala  pe cand ne-nvata,              

Cu plugul lui tras  de doi cai,               

Parca il vad: descult,pe plai,                

Arand…la capat l-asteptam,              

Merinde, cand  pe-atuci ,duceam…

 Cu mioritele din prag                       

Cu traista-n spate,  pe ciomag,              

Pleca cu ele,multe zile,.                       

Parca eru a lui  copile.

Prin ploi,furtuni,batut de vamt,

Venea seara slabit,flamand,..

Dar parca el,satul era,

Cand mioritele-si vedea,

Satule ,pline si dispuse,

Cand trebuiau sa fie  mulese.

La strunga,singure  veneau

Si lapte din belsug aveau…

Casuta lui ce o avea

Parca o fabrica era,

Caci tot ce era necesar,

Facea,ca era gospodar!

Cu soata-i ,mama chinuita,

In doi,munca er-mpartita:

Ba chiar,necazuri,bucurii…

Pe-atnci aveau  noua capii.

Din lana tunas de pe oi,

O scarmanau  si la razboi:

Din tortul cel din fuior,tors,

Spalat si de usuc,el stors,

Faceau imbracamintea toata,

De la ciorap pan la cravata:

,Flanele,fuste-mbracaminte…

Tot ce se cheama azi,vesminte!

Orfan ramas ,cand era mic,

De-a lui parinte-al meu bunic-

El a luptat cu viata,greu,

De cand era mic,tot mereu…

A lui parinte,Gheorghea   Zdru

Haiduc prin munti,viata-si trecu,

Luptand ca nreamul  AROMAN,

Pe limba  lui a fi stapam.

Din radacina lui azi stinsa

Corona lui se-nalt-aprisa,

Ce fii,nepoti,stra-stranepoti

Cu lacrimi stinse-l plangem  toti.,

Icoana celui ce mi-e tata,

Ca raza stelei se arata,

Ce tot mai sus ea se ridica…

Dorul  ce stins,s-apinde  iunca!

           

     Adam  Zdru