Buc.28 martie 1983
NECUNOSCUTA
din
autobuzul 176
Mijlocu-acela
in comun
Ce ne
transporta si pe ger,
El
leaga garile centrale
De
Colentina ,cartier.
In lunea,ziua de-nceput
A diminetii primaveri,
La inceput de saptamana
Te urmaresc ca san u-mi pieri.
Cu
pasii repezi tu alergi,
Cand
printer blocuri te zaresc,
La
chipul tau,parca o clipa
Ochi-mi
senin mi se opresc.
Discret,privirea iti cuprind
Si parca pasul il opresti,
Cu mana parul iti alinti
Si ritmul il incetineasti!
Cand
strada lunga si tacuta
O
traversei de dimineta
Cu
fruntea-ti alba-ngandurata…
Atuncea
eu te vad din fatza:
Tu mergi tacuta si sfiosa
Si printer gene ma privesti,
Cand,nu departe:langa parc,
Acum,in statie tu esti.
Prin
lumea multa-ngramadita,
Tu
loc iti faci si te tot strangi,
Caci
te grabesti,ca fiecare…
Probabil
la service s-ajungi!
Te duci
aproape de bordura,
Aproape si
eu sunt de tine,
Cand
intr-o clipa:parca mica,
Autobuzul nostrum vine.
Cu pasi marunti,te urci incet,
Prin usa
cea de la mijloc,
Cand eu, in spate, ma strecor
Sa te ajung si sa-mi fac loc.
Biletul
eu mi-l
compustez
Si far-sa
vreau,te caut parca,
In
timp ce tu esti avansata,
Iti si gasesti si loc pe banca!
Dar intr-o clipa,nu stiu cum,
Eu langa tine,ma trezesc,
Cand tu alene-ntinzi piciorul,
Eu in picioate,il privesc.
Din cand
in cand,masina-n hopuri
Sau la o
curba,se roteste,
Piciorul
meu ,dela genuchi,
De-al tau picior el se lipeste!
Imi mai intorc privire-n jos
Si chipul
dulce ti-l privesc.
Imi trec fiori
in mine-acum
Si-ndata incep
sa ma-nrosesc!
Dar iata, ca
si tu,observ,
Ca-ncepi
acum sa ma privesti,
Astampar
n-ai si tot te misti,
De parc-ai
vrea sa te gatesti…
O mana-ti duci
la ai tai ochi
Si pleoapele iti freci:pe ganduri..
Ai vrea, s-ascunzi de mine-acum
Acele fine si mici riduri!
Pupilele-ti acoperite
Ce par ca
ai ochii inchisi…
Un hop ne
leagana mai tare
Si ne lipim
iar pe
furisi..
Acum esti cald-infebantata,
Incepi sa te
mai desvelesti,
Un copci la
bluza iti desfaci
Ca vrei sa te
mai racoresti:
Din
bluza-ncorstatu-ti piept,
Sta gata
ca si revarsat,
Doar mana
tu ti-ai dus-o lin
Si peste
bluza l-ai lasat.
Picior rotund,catifelat
Il lasi din fusta,desgolit,
El parca electroni emana
De-mi
vine-acuma sa-l alint!
Intinzi
piciorul spre al meu,
Te lasi cu
toata leganata
Si
zambetul pe buze-l lasi,
Parca
acuma te-ai da toata.
Parfumul tau din par se lasa
Cu
usurinta inspirat,
Din pieptu-mi inima
zvacneste,
De-al
tau parfum,sunt imbatat!
Imi simt
in mine ,trupu-mi cald
Aprins jeratic de-al tau dor…
Ma
stapanesc,caci peste-o clipa
Eu trebue ca sa cobor..
In
taina multe imi petrec,
Multe
framant in acest ceas,
Limba-mea
parca n-o mai simt,
Ca la
nimic nu pot da glas…
Stau
inclestat,nu stiu ce fac
Si de
nimic nu mai ascult,
Ca mai
apare cate un hop
Si simt ca
ma pierd tot mai mult..
Dar
in tacere ,ma trezesc
La usa
unde m-am urcat
Si far-sa vreu,acum cobor ,
Sa prind condica ,la semnat .
In graba
capul m-il intorc,
Odata sa te
vad,macar,
Prin geam
incerc sa te zaresc,
Dar totul
este in zadar!
De
unde sa te iau acum,
Cand nu tevad.ca tu te-ai dus?
De te-asi gasi pe undeva,
Eu multe si avea de spus!
ADAM ZDRU
,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu